Nu certifică conformitatea NIS2. Așa ceva nu poate exista printr-un scan extern.
Din cele zece măsuri ale Art. 21(2), niciuna nu e complet verificabilă din exterior. Verificările ating opt dintre ele — toate în afară de analiza de risc și tratarea incidentelor — dar a atinge o măsură nu înseamnă a o acoperi: din afară se vede un capăt al fiecăreia. Ce face instrumentul e să producă dovezi tehnice care contrazic sau susțin conformitatea declarată.
Asimetria care îl face util: un FAIL e dovadă solidă a unei lipse, iar o verificare care nu a putut observa ținta — un WAF care respinge cererile, un DNS care nu răspunde — întoarce ERROR, niciodată FAIL; un PASS dovedește doar că un endpoint era configurat corect la momentul scanării, și raportul scrie lângă fiecare PASS ce anume nu dovedește. De aceea evaluarea externă vine însoțită de un chestionar organizațional care acoperă măsurile invizibile din afară — analiză de risc, incidente, continuitate, lanț de aprovizionare, training, control de acces, MFA, criptografie la repaus. Fără el, un raport curat ar sugera conformitate.